“Furia roja”, regina Europei

Spania a reusit duminica seara ce nu mai reusise din 1964: castigarea trofeului suprem continental. Dupa 44 de ani de seceta, “Furia roja” a ingenuncheat Germania in finala EURO 2008.

Chiar daca specialistii si calculele hartiei o dadeau pe Germania ca favorita la castigarea ultimului act al Europenelor, echipa Spaniei a demonstrat ca merita cu prisosinta ca titlul european sa fie trecut in palmaresul ei.

Cu o campanie perfecta la acest turneu final, cu un joc spectaculos, combinativ si extrem de dinamic, Spania a castigat toate partidele disputate la EURO 2008. Nici Rusia, Suedia sau Grecia in grupe, nici Italia in sferturi sau Rusia, din nou, in semifinala nu au putut face fata tavalugului iberic.

Iar ultima victima a jocului perfect construit de Luis Aragones a fost Germania in ultimul act al acestei competitii. Fara golgheterul turneului, David Villa, in finala, reprezentativa ibercia a reusit sa castige titlul continental surclasand total reprezentativa Germaniei.

Cu toate ca meciul a inceput sub nota de dominare a nemtilor, spaniolii s-au trezit la mijlocul primei reprize, echilibrand balanta la mijlocul terenului, unde au devenit suverani pana la ultimul fluier al lui Rosetti.

Principala sursa a superioritatii iberice in careul lui Lehman a fost, contrar tuturor asteptarilor, jocul aerian, Fernando Torres castigand majoritatea duelurilor cu fundasii nemti, fapt impresionant daca tinem cont ca Germania a avut o medie de inaltime cu 7 cm mai mare decat Spania.

Acelasi Fernando Torres a fost si singurul marcator al partidei, in minutul 33 al meciului el invingandu-l pe Lehmann dupa o incursiune rapida pe partea dreapta. Dupa ce i-a depasit in viteza pe Mertesacker si Lahm, copilul minune al Spaniei l-a ridiculizat si pe goalkeeper-ul german, pe care l-a invins printr-o scarita spectaculoasa.

Din momentul deschiderii scorului, meciul a ridicat treptat gradul de spectaculozitate, nemtii mizand totul pe cartea atacului, iar spaniolii preferand jocul de asteptare in defensiva si contraatacul nimicitor.

Cu toate ca Joachim Low a efectuat schimbari in sensul dinamizarii ofensivei, Aragones a preferat sa apere avantajul minim, miscare riscanta, dar care s-a dovedit pana la urma castigatoare, nemtii nereusind sa puna in pericol poarta lui Casillas decat in rare ocazii.

Chiar daca Germania a avut o posesie superioara, 62% fata de cei 48% ai Spaniei, mai periculosi au fost ibericii, acestia trimitand 13 suturi spre poarta lui Lehmann si 7 pe spatiul de portii, fata de cele 4 suturi spre poarta lui Casillas si doar unul pe spatiul portii expediate de nemti.

Germania: 1. Jens Lehmann – 3. Arne Friedrich, 17. Per Mertesacker, 21. Christoph Metzelder, 16. Philipp Lahm (2. Marcell Jansen, 46) – 7. Bastian Schweinsteiger, 8. Torsten Frings, 13. Michael Ballack (capitan), 15. Thomas Hitzlsperger (22. Kevin Kuranyi, 58), 20. Lukas Podolski – 11. Miroslav Klose (9. Mario Gomez, 79). Antrenor: Joachim Loew.

Spania: 1. Iker Casillas (capitan) – 15. Sergio Ramos, 5. Carles Puyol, 4. Carlos Marchena, 11. Joan Capdevila – 19. Marcos Senna – 6. Andres
Iniesta, 8. Xavi Hernandez, 10. Cesc Fabregas (14. Xabi Alonso, 64), 21. David Silva (12. Santi Cazorla, 66) – 9. Fernando Torres (17. Dani Guiza, 78). Antrenor: Luis Aragones.

Arbitru: Roberto Rosetti (Italia).

Cartonase galbene: Ballack (43), Kuranyi (88) / Casillas (43), Torres (75).